
Urina (latină urina) este un lichid format dintr-un amestec de substanţe eliminate din organismul vertebratelor. El se formează în rinichi care joacă o funcţie de filtrare a sângelui, aici urina primară va fi refiltrată şi ajunge pe căile urinare „uretere” în vezica urinară care la om are o capacitate de ca. 1,5 litri, de unde urina este eliminată în exterior (micţiune) prin uretră şi organele sexuale externe. Formarea şi eliminarea urinei joacă un rol important în regularea volemiei sanguine, a echilibrului de electroliţi şi eliminarea substanţelor de dezasimilare din metabolismul proteinelor care sunt toxice. Urina la om are o culoare galbenă, culoarea şi conţinutul urinei fiind un indicator valoros la depistarea al unor boli prin examene de laborator.
Formarea urinei
La om şi la animalele vertebrate în general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care are loc la nivel renal. Sângele traversează corpusculii renali (Corpuscula renalia). Substanţele hidrosolubile cu o mărime moleculară sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii şi microproteinele, vor traversa filtrul de la nivelul corpusculior renali, ajunşi tubulii renali (tubulus) ai nefronului acest filtrat fiind numit „urină primară” ea conţine unele substanţe importante pentru organism ca glucoză, aminoacizi şi electroliţi (substanţe minerale). Un om adult produce pe zi între 180 - 200 litri[necesită citare] de urină primară. Această cantitate de urină primară va fi refiltrată la nivelul tubulilor renali proximali şi distali (Tubuli, Henle) care formează bucle, aici vor fi recuperate substanţele necesare organismului şi apa într-un procent de 99%. Cantitatea de urină secundară rezultată va fi de cca. 1 - 1,5 litri. (60 ml/oră). Ajunsă în bazinul renal urina va fi traversa ureterele ajungând prin cele două uretere în vezica urinară unde va fi stocată. Din uzica urinară va fi eliminată în exterior prin uretră care se termină în organele sexuale externe. Procesul de secreţie urinară este numită diureză, care are loc prin dializă renală. Diureza este influenţată de volemie (volumul sanguin) de presiunea sândelui ca şi de acţiunea unor hormoni sau a unor substanţe diuretice ca şi cofeina sau etanolul care intesifică diureza.
Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:
-ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
-reabsorbţia;
-secreţia anumitor constituenţi in tubi.
ULTRAFILTRAREA GLOMERULARĂ
Este un proces dirijat de forţe fizice în urma căruia aproximativ 20% din cantitatea de plasmă care irigă rinichii trece prin membrana filtrantă glomerulară, extrem de subţire, în cavitatea capsulară. Membrana filtrantă nu se comportă ca o membrană inertă ei, prin proprietaţile ei fizico-chimice, permite trecerea selectivă doar a unor constituenţi şi blochează trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primară) are o compoziţie electrolitică identică cu cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasmă deproteinizată. Ultrafiltrarea glomerulară este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercită la nivelul capilarelor glomerulare si reprezintă suma algebrică a unor presiuni care controlează schimburile lichidiene la nivelul tuturor capilalelor din organism.
CONSTITUENT U.M. FILTRARE REABSORŢIE SECREŢIE EXCREŢIE
APĂ (1) 170 168,5 - 1,5
Na+ (mEq/l) 26000 25850 - 150
K+ (mEq/l) 900 900 100 100
Cl- (mEq/l) 18000 17850 - 150
UREE (moli) 870 460 - 410
CREATININĂ (moli) 12 1 1 12
ACID URIC (moli) 50 49 4 5
GLUCOZĂ (moli) 800 800 - 0
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiţi constituenţi ai ultrafiltrajului fiind reabsorbiţi complet (glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), alţii fiind iniţial reabsorbiţi şi apoi secretaţi (K+).
REABSORBŢIA TUBULARĂ
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substanţe utile organismului din ultrafiltratul glomerular, menţinându-se astfel homostazia lor plasmatică. Procesul este selectiv, în sensul că se realizează maximal pentru fiecare substanţă într-un segment tubular prin actţunea unor mecanisme celulare specifice, fiind conditţonat de debitul substanţei respective si de necesităţile organismului. Reabsorbţia (transportul) diferiţilor constituenţi din ultrafiltrat prin peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizează contra unor gradiente de concentraţie sau electrice,necesitând un consum de energie furnizată prin hidroliză ATP. Mecanismele de transport activ au capacitate limitată pe unitatea de timp si intervin in reabsorbţia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfaţilor anorganici, sulfaţilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub acţiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesită consum energetic, nu este limitat de o capacitate maximă si contribuie la reabsorbţia a trei constituenţi principali ai ultrafiltrajului: apa,ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe în toate segmentele tubului, cu intensităţi diferite, pe baza legilor difuziunii şi a osmozei, astfel încât din cei 125 ml filtraţi glomerulari pe minut, în vezică ajunge numai 1ml/min (deci se absorb 124ml).În tubul contort şi mai ales în cel colector se realizează reabsorbţia facultativă a apei şi Na+ sub controlul ADH şi aldosteronului, ajustându-se eliminările în funcţie de starea de hidratare a organismului.
SECREŢIA TUBULARĂ
Este procesul invers celui de reabsorbţie, transportând anumite substanţe din capilarele peritubulare în lumenul tubului. Are rolul de a elimina atât substanţele străine organismului, cât şi substanţele prezente obişnuit în sânge (K+, acid uric), unele numai când se află în concentraţii mari (creatina). Se realizează activ şi pasiv.
Secreţia activă,având sediul la nivelul tubilor pronimal şi distal, se face împotriva unor gradiente electrochimice şi de aceea necesită un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin eliminarea H+ tubii deţin un rol fundamental în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului.
Secreţia pasivă implică transportul unor constituenţi în sensul gradientelor de concentraţie şi de aceea nu necesită consum energetic direct. Acest mecanism intervine în secreţia K+, a bazelor şi a acizilor slabi.
Formarea urinei
La om şi la animalele vertebrate în general urina este un ultrafiltrat al plasmei sanguine care are loc la nivel renal. Sângele traversează corpusculii renali (Corpuscula renalia). Substanţele hidrosolubile cu o mărime moleculară sub 4,4 nanometri, printre care sunt ionii şi microproteinele, vor traversa filtrul de la nivelul corpusculior renali, ajunşi tubulii renali (tubulus) ai nefronului acest filtrat fiind numit „urină primară” ea conţine unele substanţe importante pentru organism ca glucoză, aminoacizi şi electroliţi (substanţe minerale). Un om adult produce pe zi între 180 - 200 litri[necesită citare] de urină primară. Această cantitate de urină primară va fi refiltrată la nivelul tubulilor renali proximali şi distali (Tubuli, Henle) care formează bucle, aici vor fi recuperate substanţele necesare organismului şi apa într-un procent de 99%. Cantitatea de urină secundară rezultată va fi de cca. 1 - 1,5 litri. (60 ml/oră). Ajunsă în bazinul renal urina va fi traversa ureterele ajungând prin cele două uretere în vezica urinară unde va fi stocată. Din uzica urinară va fi eliminată în exterior prin uretră care se termină în organele sexuale externe. Procesul de secreţie urinară este numită diureză, care are loc prin dializă renală. Diureza este influenţată de volemie (volumul sanguin) de presiunea sândelui ca şi de acţiunea unor hormoni sau a unor substanţe diuretice ca şi cofeina sau etanolul care intesifică diureza.
Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese fundamentale:
-ultrafiltrarea plasmei la nivel glamerular;
-reabsorbţia;
-secreţia anumitor constituenţi in tubi.
ULTRAFILTRAREA GLOMERULARĂ
Este un proces dirijat de forţe fizice în urma căruia aproximativ 20% din cantitatea de plasmă care irigă rinichii trece prin membrana filtrantă glomerulară, extrem de subţire, în cavitatea capsulară. Membrana filtrantă nu se comportă ca o membrană inertă ei, prin proprietaţile ei fizico-chimice, permite trecerea selectivă doar a unor constituenţi şi blochează trecerea altora. Ultrafiltratul glomerular (urina primară) are o compoziţie electrolitică identică cu cea a plasmei; dar este lipsit de proteine, deci este o plasmă deproteinizată. Ultrafiltrarea glomerulară este rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercită la nivelul capilarelor glomerulare si reprezintă suma algebrică a unor presiuni care controlează schimburile lichidiene la nivelul tuturor capilalelor din organism.
CONSTITUENT U.M. FILTRARE REABSORŢIE SECREŢIE EXCREŢIE
APĂ (1) 170 168,5 - 1,5

Na+ (mEq/l) 26000 25850 - 150
K+ (mEq/l) 900 900 100 100
Cl- (mEq/l) 18000 17850 - 150
UREE (moli) 870 460 - 410
CREATININĂ (moli) 12 1 1 12
ACID URIC (moli) 50 49 4 5
GLUCOZĂ (moli) 800 800 - 0
La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiţi constituenţi ai ultrafiltrajului fiind reabsorbiţi complet (glucoza) sau doar partial (Na+, Cl-, Uree), alţii fiind iniţial reabsorbiţi şi apoi secretaţi (K+).
REABSORBŢIA TUBULARĂ
Este procesul prin care sunt recuperate anumite substanţe utile organismului din ultrafiltratul glomerular, menţinându-se astfel homostazia lor plasmatică. Procesul este selectiv, în sensul că se realizează maximal pentru fiecare substanţă într-un segment tubular prin actţunea unor mecanisme celulare specifice, fiind conditţonat de debitul substanţei respective si de necesităţile organismului. Reabsorbţia (transportul) diferiţilor constituenţi din ultrafiltrat prin peretele tubului urinifer se face prin mecanisme active si pasive. Transferul activ se realizează contra unor gradiente de concentraţie sau electrice,necesitând un consum de energie furnizată prin hidroliză ATP. Mecanismele de transport activ au capacitate limitată pe unitatea de timp si intervin in reabsorbţia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfaţilor anorganici, sulfaţilor si a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub acţiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesită consum energetic, nu este limitat de o capacitate maximă si contribuie la reabsorbţia a trei constituenţi principali ai ultrafiltrajului: apa,ureea si Cl-.
Apa se reabsoarbe în toate segmentele tubului, cu intensităţi diferite, pe baza legilor difuziunii şi a osmozei, astfel încât din cei 125 ml filtraţi glomerulari pe minut, în vezică ajunge numai 1ml/min (deci se absorb 124ml).În tubul contort şi mai ales în cel colector se realizează reabsorbţia facultativă a apei şi Na+ sub controlul ADH şi aldosteronului, ajustându-se eliminările în funcţie de starea de hidratare a organismului.
SECREŢIA TUBULARĂ
Este procesul invers celui de reabsorbţie, transportând anumite substanţe din capilarele peritubulare în lumenul tubului. Are rolul de a elimina atât substanţele străine organismului, cât şi substanţele prezente obişnuit în sânge (K+, acid uric), unele numai când se află în concentraţii mari (creatina). Se realizează activ şi pasiv.
Secreţia activă,având sediul la nivelul tubilor pronimal şi distal, se face împotriva unor gradiente electrochimice şi de aceea necesită un consum energetic ridicat (secretia de H+). Prin eliminarea H+ tubii deţin un rol fundamental în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului.
Secreţia pasivă implică transportul unor constituenţi în sensul gradientelor de concentraţie şi de aceea nu necesită consum energetic direct. Acest mecanism intervine în secreţia K+, a bazelor şi a acizilor slabi.
Compoziţie
Urina este un lichid galben-pai sau de culoarea chihlimbarului, limpede în momentul emisiei ei, cu un miros specific şi usor acidă. Ea este constituită din apă, în care sunt dizolvate substanţe minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub formă de cloruri, sulfaţi, fosfaţi) şi organice (uree, creatinină, acid uric, acizi aminati, enzime, hormoni, vitamine), şi conţine globule roşii şi globule albe în cantitate mică (mai puţin de 5 000 pe mililitru).
Volumul urinei excretate este cuprins în mod normal între 0,5 şi 2 litri în 24 ore,dar variază în funcţie de vârsta subiectului,de cantitatea de lichide absorbite,de alimentaţie,de activitatea fizică, de climat etc.
Urina este importantă pentru că prin intermediul ei eliminăm o parte din toxinele din corp.

Volumul urinei excretate este cuprins în mod normal între 0,5 şi 2 litri în 24 ore,dar variază în funcţie de vârsta subiectului,de cantitatea de lichide absorbite,de alimentaţie,de activitatea fizică, de climat etc.
Urina este importantă pentru că prin intermediul ei eliminăm o parte din toxinele din corp.
